¹Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

¹In odgovori Elifaz Temančan in reče:

²,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

²Če poskusimo govoriti s teboj, morda ti bo nadležno? Ali kdo se more zdržati govora?

³De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

³Glej, mnoge si učil in trudne roke si krepčal.

⁴Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

⁴Besede tvoje so bodrile omahujoče, in šibeča se kolena si utrjeval.

⁵Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

⁵A ker je sedaj nad tebe prišlo, ti je bridko, in ker je tebe zadelo, si se prestrašil.

⁶Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

⁶Ni li tvoja bogaboječnost upanje tvoje in popolnost potov tvojih nada tvoja?

⁷Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

⁷Spomni se, prosim te, kdo je kdaj poginil nedolžen, kje so zatrli poštenjake?

⁸După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

⁸Kolikor sem videl jaz: tisti, ki orjejo krivico in sejejo nesrečo, jo tudi žanjejo.

⁹Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

⁹Od diha Božjega ginejo, in sapa jeze njegove jih pokončava.

¹⁰Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

¹⁰Rjovenje leva, glas ljutega leva utihne, in zobje levičevi bodo strti;

¹¹Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

¹¹krepek lev pogine, ker nima plena, in levinjina mladina se mora razkropiti.

¹²Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

¹²In mene je skrivoma došla beseda, uho moje je ujelo njeno šepetanje;

¹³În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

¹³v premišljevanju, ki ga sprožijo nočne prikazni, ko trdno spanje objema ljudi:

¹⁴m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

¹⁴strah me je obšel in trepet, in vse kosti moje so se pretresle;

¹⁵Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

¹⁵kajti duh je šel mimo mene – vstali so pokoncu lasje telesa mojega.

¹⁶Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

¹⁶Ustopil se je, a nisem mu spoznal obraza, podoba mi je bila pred očmi, šepet in glas sem začul:

¹⁷,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

¹⁷„Je li smrtnik pravičen pred Bogom ali mož čist pred Stvarnikom svojim?

¹⁸Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

¹⁸Glej, hlapcem svojim ne upa in angele svoje lahko okrivi zmote:

¹⁹cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

¹⁹koliko bolj one, ki prebivajo v ilovih hišah, ki jim je podlaga v prahu, ki jih je lahko zatreti kakor molje!

²⁰De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

²⁰Od jutra do večera se stro, in preden kdo opazi, izginejo za vekomaj.Ni li tako? Ko se jim izdere vrv, ki veže njih šator telesni, umirajo, in to brez modrosti.“

²¹Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

²¹Ni li tako? Ko se jim izdere vrv, ki veže njih šator telesni, umirajo, in to brez modrosti.“