¹Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

¹Sin moj, na modrost mojo pazi, proti umnosti moji nagni uho svoje,

²ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

²da obdržiš premišljenost in ustne tvoje ohranijo spoznanje.

³Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

³Zakaj med cede ustne tujke in glajša od olja so usta njena.

⁴dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

⁴Ali njen konec je grenek kakor pelin, oster kakor dvorezen meč.

⁵Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

⁵Noge njene gredo v smrt, v kraj mrtvih držé stopinje njene.

⁶Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

⁶Še mar ji ni, da bi krenila na pot življenja; po krivih stezah hodi, a ne ve tega.

⁷Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

⁷Sedaj torej, sinovi, poslušajte me in ne odstopajte od besed mojih ust.

⁸depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

⁸Daleč od nje hodi svojo pot in ne bližaj se durim hiše njene,

⁹ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

⁹da ne bi dal drugim dike svoje in let svojih grozovitniku;

¹⁰ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

¹⁰da ne bi se sitili tujci s premoženjem tvojim in trudi tvoji ostali v hiši inostranca.

¹¹ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

¹¹In ne bi zdihoval ob koncu svojem, ko se ti posuši meso in telo,

¹²şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

¹²in govoril: „Kako sem sovražil pouk in svarjenje je zametalo srce moje!

¹³Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

¹³Poslušal nisem glasú učiteljev svojih, ne ušesa svojega nagibal k njim, ki so me učili.

¹⁴Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

¹⁴Skoraj da nisem obtičal v vsej nesreči sredi zbora in občine!“

¹⁵Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

¹⁵Pij vodo iz lastnega vodnjaka in kar ti priteka iz tvojega studenca!

¹⁶Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

¹⁶Ali naj se ven razlivajo viri tvoji, po ulicah tvoji potoki?

¹⁷Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

¹⁷Imej jih sam zase, a ne za tujce s seboj vred.

¹⁸Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

¹⁸Blagoslovljen bodi vrelec tvoj in veseli se žene mladosti svoje,

¹⁹Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

¹⁹košute predrage, gazele drežestne –! prsi njene naj te mamijo vsak čas, vedno hodi zamaknjen v njeno ljubezen!

²⁰Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

²⁰Ker zakaj bi taval, sin moj, s tujko in bi objemal prsi tuje ženske?

²¹Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

²¹Kajti pred očmi GOSPODOVIMI so pota vsakega in on meri vse steze njegove.

²²Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

²²Brezbožnika ujamejo krivice njegove in vrvi greha njegovega ga bodo držale.Umre, ker mu nedostaje pouka, in v obilosti nespameti svoje bo blodil.

²³El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

²³Umre, ker mu nedostaje pouka, in v obilosti nespameti svoje bo blodil.