¹Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

¹Slavi, duša moja, GOSPODA! GOSPOD, Bog moj, velik si silno, lepoto in veličastvo si oblekel;

²Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

²ogrinjaš se s svetlobo kakor z obleko, nebesa razpenjaš kakor šator.

³Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

³Kateri stavi v vodah tramovje hramov svojih, ki nareja oblake za voz svoj, ki hodi po vetrov perutih,

⁴Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

⁴ki dela vetrove za poslance svoje, za služabnike svoje ogenj plamteči.

⁵Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

⁵Postavil je zemljo na podstave njene, da se ne gane na večne čase.

⁶Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

⁶Z valovjem si jo ogrnil kakor z odejo, čez gore so stale vode.

⁷dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

⁷Na karanje tvoje so pobegnile, pred groma tvojega glasom so urno bežale –

⁸suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

⁸dvignile so se gore, pogreznile se doline – na mesto, katero si jim bil ustanovil.

⁹Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

⁹Mejo si jim postavil, da je ne prestopijo, da se ne povrnejo pokrit zemljo.

¹⁰Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

¹⁰Ti izpuščaš studence po dolinah, da tečejo med gorami;

¹¹Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

¹¹napajajo vse poljske živali, žejo svojo si gasé divji osli.

¹²Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

¹²Poleg njih prebivajo ptice nebeške, glasijo se izmed vej.

¹³Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

¹³On namaka gore iz hramov svojih, s sadom del tvojih se siti zemlja.

¹⁴Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

¹⁴On daje, da raste trava živini in zelišče človeku v rabo, da si pripravi hrano iz zemlje,

¹⁵vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

¹⁵in vino, ki razveseljuje srce človeku, in olje, ki svetel nareja obraz, in kruh, ki podpira srce človeku.

¹⁶Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

¹⁶Siti se drevje GOSPODOVO, cedre na Libanonu, ki jih je vsadil,

¹⁷În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

¹⁷kjer gnezdijo ptički, tudi štorklja, ki ima hišo svojo na jelkah.

¹⁸munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

¹⁸Gore visoke so divjim kozlom, pečine skalnim jazbecem prebivališče.

¹⁹El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

¹⁹Naredil je mesec, da meri čase, in solnce, ki pozna zahod svoj.

²⁰Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

²⁰Temo narejaš, da je noč, tedaj so vse gozdne živali pokonci:

²¹puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

²¹mladi levi rjovejo za plenom in zahtevajo od Boga mogočnega hrane svoje.

²²Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

²²Ko izhaja solnce, se poskrijejo in ležé v brlogih svojih.

²³Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

²³Človek pa gre na delo svoje in po opravilu svojem do večera.

²⁴Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

²⁴Kako mnogotera so dela tvoja, o GOSPOD, v modrosti si jih naredil vsa, polna je zemlja stvorov tvojih!

²⁵Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

²⁵Ondi morje, veliko in prostrano, v njem je laznine brez števila, živali velikih in malih.

²⁶Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

²⁶Tod hodijo ladje in leviatan, ki si ga ustvaril, naj se v njem igra.

²⁷Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

²⁷Vse to čaka tebe, da jim daš njih živeža o svojem času.

²⁸Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

²⁸Kadar jim daješ, pobirajo, odpreš jim roko svojo, in sitijo se z dobrotami.

²⁹Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

²⁹Kadar jim skriješ obličje svoje, se prestrašijo; vzameš jim sapo, in ginejo ter se povračajo v prah svoj.

³⁰Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

³⁰Pošiljaš sapo svojo in jih spet ustvarjaš, in tako obličje obnavljaš zemlji.

³¹În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

³¹Slava GOSPODOVA traja naj vekomaj! Veseli se naj GOSPOD v delih svojih!

³²El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

³²Ko pogleda na zemljo, se trese ona, ko se dotakne gorá, se kadé.

³³Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

³³Pel bom GOSPODU vse svoje žive dni, psalme prepeval Bogu svojemu, dokler bodem živ.

³⁴Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

³⁴O da bi mu bilo prijetno premišljevanje moje! Jaz se hočem radovati v GOSPODU.Izginejo naj grešniki z zemlje in brezbožnikov več ne bodi! Slavi, duša moja, GOSPODA! Aleluja!

³⁵Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

³⁵Izginejo naj grešniki z zemlje in brezbožnikov več ne bodi! Slavi, duša moja, GOSPODA! Aleluja!