¹(Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.

¹{Psalm Davidov, v spomin.} GOSPOD, v srdu svojem me ne pokori in v togoti svoji me ne kaznuj.

²Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.

²Kajti pšice tvoje so se zabodle vame in težko me tlači roka tvoja.

³N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.

³Nič zdravega ni na mesu mojem zavoljo srda tvojega, miru ni v kosteh mojih zavoljo greha mojega.

⁴Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.

⁴Zakaj krivice moje mi presezajo glavo, kakor težko breme me tlačijo, pretežke so zame.

⁵Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.

⁵Rane moje smrdé in se gnojé, zavoljo nespameti moje.

⁶Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.

⁶Mučim se in sključen sem jako, ves dan hodim v žalni obleki.

⁷Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.

⁷Kajti ledja moja so polna prisada in nič ni zdravega na mesu mojem.

⁸Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.

⁸Oslabljen sem in potrt presilno, tulim od stokanja svojega srca.

⁹Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.

⁹Gospod, pred teboj je vse hrepenenje moje in zdihovanje moje ti ni skrito.

¹⁰Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.

¹⁰Srce moje polje, zapustila me je moja krepkost, tudi luč mojih oči mi je zamrla.

¹¹Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.

¹¹Ljubljenci moji in prijatelji moji so stopili vstran zavoljo nadloge moje, in sorodniki moji stoje oddaleč.

¹²Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii.

¹²Tisti pa, ki mi prežé po življenju, mi stavijo zanke, in kateri iščejo nesreče moje, govoré o pogubi in izmišljajo ves dan zvijače.

¹³Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura.

¹³Jaz pa kakor glušec ne slišim in sem kakor mutec, ki ne odpre svojih ust.

¹⁴Sînt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns.

¹⁴Res, postal sem kakor on, ki ne sliši in ki mu ni dokazov v ustih.

¹⁵Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!

¹⁵Kajti tebe čakam, o GOSPOD, ti zame odgovoriš, Gospod Bog moj.

¹⁶Căci zic: ,,Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!``

¹⁶Ker rekel sem: Da se pač ne radujejo nad menoj! Ko omahuje noga moja, se povzdigujejo proti meni.

¹⁷Căci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.

¹⁷Zdajpazdaj padem, in bolečina moja mi je vedno pred očmi.

¹⁸Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.

¹⁸Kajti krivico svojo pripoznavam in greh moj me skrbi.

¹⁹Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.

¹⁹Neprijatelji moji pa so čvrsti in močni, in množijo se, kateri me sovražijo iz krivih vzrokov.

²⁰Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.

²⁰In vračajoč hudo za dobro, mi nasprotujejo, zato ker hodim za dobrim.

²¹Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!

²¹Ne zapústi me, o GOSPOD, Bog moj, ne bivaj daleč od mene!Hiti mi na pomoč, o GOSPOD, rešenje moje!

²²Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!

²²Hiti mi na pomoč, o GOSPOD, rešenje moje!