¹Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

¹Job again took up his parable, and said,

²,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

²“Oh that I were as in the months of old, as in the days when God watched over me;

³cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

³when his lamp shone on my head, and by his light I walked through darkness,

⁴Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

⁴as I was in the ripeness of my days, when the friendship of God was in my tent,

⁵cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

⁵when the Almighty was yet with me, and my children were around me,

⁶cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

⁶when my steps were washed with butter, and the rock poured out streams of oil for me,

⁷Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

⁷when I went forth to the city gate, when I prepared my seat in the street.

⁸tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

⁸The young men saw me and hid themselves. The aged rose up and stood.

⁹Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

⁹The princes refrained from talking, and laid their hand on their mouth.

¹⁰Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

¹⁰The voice of the nobles was hushed, and their tongue stuck to the roof of their mouth.

¹¹Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

¹¹For when the ear heard me, then it blessed me; and when the eye saw me, it commended me:

¹²Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

¹²Because I delivered the poor who cried, and the fatherless also, who had none to help him,

¹³Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

¹³the blessing of him who was ready to perish came on me, and I caused the widow’s heart to sing for joy.

¹⁴Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

¹⁴I put on righteousness, and it clothed me. My justice was as a robe and a diadem.

¹⁵Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

¹⁵I was eyes to the blind, and feet to the lame.

¹⁶Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

¹⁶I was a father to the needy. The cause of him who I didn’t know, I searched out.

¹⁷Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

¹⁷I broke the jaws of the unrighteous, and plucked the prey out of his teeth.

¹⁸Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

¹⁸Then I said, ‘I shall die in my own house, I shall number my days as the sand.

¹⁹Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

¹⁹My root is spread out to the waters. The dew lies all night on my branch.

²⁰Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

²⁰My glory is fresh in me. My bow is renewed in my hand.’

²¹Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

²¹“Men listened to me, waited, and kept silence for my counsel.

²²După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

²²After my words they didn’t speak again. My speech fell on them.

²³Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

²³They waited for me as for the rain. Their mouths drank as with the spring rain.

²⁴Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

²⁴I smiled on them when they had no confidence. They didn’t reject the light of my face.

²⁵Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

²⁵I chose out their way, and sat as chief. I lived as a king in the army, as one who comforts the mourners.