¹Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

¹“But now those who are younger than I have me in derision, whose fathers I would have disdained to put with my sheep dogs.

²Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

²Of what use is the strength of their hands to me, men in whom ripe age has perished?

³Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

³They are gaunt from lack and famine. They gnaw the dry ground, in the gloom of waste and desolation.

⁴Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

⁴They pluck salt herbs by the bushes. The roots of the broom are their food.

⁵Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

⁵They are driven out from the midst of men. They cry after them as after a thief;

⁶Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

⁶So that they dwell in frightful valleys, and in holes of the earth and of the rocks.

⁷Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

⁷Among the bushes they bray; and under the nettles they are gathered together.

⁸Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

⁸They are children of fools, yes, children of base men. They were flogged out of the land.

⁹Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

⁹“Now I have become their song. Yes, I am a byword to them.

¹⁰Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

¹⁰They abhor me, they stand aloof from me, and don’t hesitate to spit in my face.

¹¹Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

¹¹For he has untied his cord, and afflicted me; and they have thrown off restraint before me.

¹²Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

¹²On my right hand rise the rabble. They thrust aside my feet, They cast up against me their ways of destruction.

¹³Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

¹³They mar my path, They set forward my calamity, without anyone’s help.

¹⁴Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

¹⁴As through a wide breach they come, in the midst of the ruin they roll themselves in.

¹⁵Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

¹⁵Terrors have turned on me. They chase my honor as the wind. My welfare has passed away as a cloud.

¹⁶Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

¹⁶“Now my soul is poured out within me. Days of affliction have taken hold on me.

¹⁷Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

¹⁷In the night season my bones are pierced in me, and the pains that gnaw me take no rest.

¹⁸De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

¹⁸By great force is my garment disfigured. It binds me about as the collar of my coat.

¹⁹Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

¹⁹He has cast me into the mire. I have become like dust and ashes.

²⁰Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

²⁰I cry to you, and you do not answer me. I stand up, and you gaze at me.

²¹Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

²¹You have turned to be cruel to me. With the might of your hand you persecute me.

²²Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

²²You lift me up to the wind, and drive me with it. You dissolve me in the storm.

²³Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

²³For I know that you will bring me to death, To the house appointed for all living.

²⁴Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

²⁴“However doesn’t one stretch out a hand in his fall? Or in his calamity therefore cry for help?

²⁵Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

²⁵Didn’t I weep for him who was in trouble? Wasn’t my soul grieved for the needy?

²⁶Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

²⁶When I looked for good, then evil came; When I waited for light, there came darkness.

²⁷Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

²⁷My heart is troubled, and doesn’t rest. Days of affliction have come on me.

²⁸Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

²⁸I go mourning without the sun. I stand up in the assembly, and cry for help.

²⁹Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

²⁹I am a brother to jackals, and a companion to ostriches.

³⁰Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

³⁰My skin grows black and peels from me. My bones are burned with heat.

³¹Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

³¹Therefore my harp has turned to mourning, and my pipe into the voice of those who weep.