¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

¹Then Job answered,

²,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

²“Oh that my anguish were weighed, and all my calamity laid in the balances!

³ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

³For now it would be heavier than the sand of the seas, therefore have my words been rash.

⁴Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

⁴For the arrows of the Almighty are within me. My spirit drinks up their poison. The terrors of God set themselves in array against me.

⁵Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

⁵Does the wild donkey bray when he has grass? Or does the ox low over his fodder?

⁶Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

⁶Can that which has no flavor be eaten without salt? Or is there any taste in the white of an egg?

⁷Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

⁷My soul refuses to touch them. They are as loathsome food to me.

⁸O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

⁸“Oh that I might have my request, that God would grant the thing that I long for,

⁹De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

⁹even that it would please God to crush me; that he would let loose his hand, and cut me off!

¹⁰Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

¹⁰Be it still my consolation, yes, let me exult in pain that doesn’t spare, that I have not denied the words of the Holy One.

¹¹La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

¹¹What is my strength, that I should wait? What is my end, that I should be patient?

¹²Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

¹²Is my strength the strength of stones? Or is my flesh of brass?

¹³Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

¹³Isn’t it that I have no help in me, That wisdom is driven quite from me?

¹⁴Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

¹⁴“To him who is ready to faint, kindness should be shown from his friend; even to him who forsakes the fear of the Almighty.

¹⁵Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

¹⁵My brothers have dealt deceitfully as a brook, as the channel of brooks that pass away;

¹⁶Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

¹⁶Which are black by reason of the ice, in which the snow hides itself.

¹⁷vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

¹⁷In the dry season, they vanish. When it is hot, they are consumed out of their place.

¹⁸Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

¹⁸The caravans that travel beside them turn aside. They go up into the waste, and perish.

¹⁹Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

¹⁹The caravans of Tema looked. The companies of Sheba waited for them.

²⁰Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

²⁰They were distressed because they were confident. They came there, and were confounded.

²¹Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

²¹For now you are nothing. You see a terror, and are afraid.

²²V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

²²Did I say, ‘Give to me?’ or, ‘Offer a present for me from your substance?’

²³scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

²³or, ‘Deliver me from the adversary’s hand?’ or, ‘Redeem me from the hand of the oppressors?’

²⁴Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

²⁴“Teach me, and I will hold my peace. Cause me to understand wherein I have erred.

²⁵O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

²⁵How forcible are words of uprightness! But your reproof, what does it reprove?

²⁶Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

²⁶Do you intend to reprove words, since the speeches of one who is desperate are as wind?

²⁷Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

²⁷Yes, you would even cast lots for the fatherless, and make merchandise of your friend.

²⁸Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

²⁸Now therefore be pleased to look at me, for surely I shall not lie to your face.

²⁹Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

²⁹Please return. Let there be no injustice. Yes, return again. My cause is righteous.

³⁰Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

³⁰Is there injustice on my tongue? Can’t my taste discern mischievous things?