¹Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

¹“Isn’t a man forced to labor on earth? Aren’t his days like the days of a hired hand?

²Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

²As a servant who earnestly desires the shadow, as a hireling who looks for his wages,

³aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

³so am I made to possess months of misery, wearisome nights are appointed to me.

⁴Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

⁴When I lie down, I say, ‘When shall I arise, and the night be gone?’ I toss and turn until the dawning of the day.

⁵Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

⁵My flesh is clothed with worms and clods of dust. My skin closes up, and breaks out afresh.

⁶Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

⁶My days are swifter than a weaver’s shuttle, and are spent without hope.

⁷Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

⁷Oh remember that my life is a breath. My eye shall no more see good.

⁸Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

⁸The eye of him who sees me shall see me no more. Your eyes shall be on me, but I shall not be.

⁹Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

⁹As the cloud is consumed and vanishes away, so he who goes down to Sheol Sheol is the place of the dead. shall come up no more.

¹⁰Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

¹⁰He shall return no more to his house, neither shall his place know him any more.

¹¹De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

¹¹“Therefore I will not keep silent. I will speak in the anguish of my spirit. I will complain in the bitterness of my soul.

¹²Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

¹²Am I a sea, or a sea monster, that you put a guard over me?

¹³Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

¹³When I say, ‘My bed shall comfort me. My couch shall ease my complaint;’

¹⁴atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

¹⁴then you scare me with dreams, and terrify me through visions:

¹⁵Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

¹⁵so that my soul chooses strangling, death rather than my bones.

¹⁶Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

¹⁶I loathe my life. I don’t want to live forever. Leave me alone, for my days are but a breath.

¹⁷Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

¹⁷What is man, that you should magnify him, that you should set your mind on him,

¹⁸să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

¹⁸that you should visit him every morning, and test him every moment?

¹⁹Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

¹⁹How long will you not look away from me, nor leave me alone until I swallow down my spittle?

²⁰Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

²⁰If I have sinned, what do I do to you, you watcher of men? Why have you set me as a mark for you, so that I am a burden to myself?

²¹Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``

²¹Why do you not pardon my disobedience, and take away my iniquity? For now shall I lie down in the dust. You will seek me diligently, but I shall not be.”