¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

¹Then Job answered,

²,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

²“Truly I know that it is so, but how can man be just with God?

³Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

³If he is pleased to contend with him, he can’t answer him one time in a thousand.

⁴A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

⁴God who is wise in heart, and mighty in strength: who has hardened himself against him, and prospered?

⁵El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

⁵He removes the mountains, and they don’t know it, when he overturns them in his anger.

⁶Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

⁶He shakes the earth out of its place. Its pillars tremble.

⁷Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

⁷He commands the sun, and it doesn’t rise, and seals up the stars.

⁸Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

⁸He alone stretches out the heavens, and treads on the waves of the sea.

⁹El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

⁹He makes the Bear, Orion, and the Pleiades, and the rooms of the south.

¹⁰El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

¹⁰He does great things past finding out; yes, marvelous things without number.

¹¹Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

¹¹Behold, he goes by me, and I don’t see him. He passes on also, but I don’t perceive him.

¹²Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``

¹²Behold, he snatches away. Who can hinder him? Who will ask him, ‘What are you doing?’

¹³Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

¹³“God will not withdraw his anger. The helpers of Rahab stoop under him.

¹⁴Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

¹⁴How much less shall I answer him, And choose my words to argue with him?

¹⁵Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

¹⁵Though I were righteous, yet I wouldn’t answer him. I would make supplication to my judge.

¹⁶Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

¹⁶If I had called, and he had answered me, yet I wouldn’t believe that he listened to my voice.

¹⁷El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

¹⁷For he breaks me with a storm, and multiplies my wounds without cause.

¹⁸care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

¹⁸He will not allow me to catch my breath, but fills me with bitterness.

¹⁹Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

¹⁹If it is a matter of strength, behold, he is mighty! If of justice, ‘Who,’ says he, ‘will summon me?’

²⁰Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

²⁰Though I am righteous, my own mouth shall condemn me. Though I am blameless, it shall prove me perverse.

²¹Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

²¹I am blameless. I don’t respect myself. I despise my life.

²²Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

²²“It is all the same. Therefore I say he destroys the blameless and the wicked.

²³Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

²³If the scourge kills suddenly, he will mock at the trial of the innocent.

²⁴Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

²⁴The earth is given into the hand of the wicked. He covers the faces of its judges. If not he, then who is it?

²⁵Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

²⁵“Now my days are swifter than a runner. They flee away, they see no good,

²⁶trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

²⁶They have passed away as the swift ships, as the eagle that swoops on the prey.

²⁷Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

²⁷If I say, ‘I will forget my complaint, I will put off my sad face, and cheer up;’

²⁸sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

²⁸I am afraid of all my sorrows, I know that you will not hold me innocent.

²⁹Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

²⁹I shall be condemned. Why then do I labor in vain?

³⁰Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

³⁰If I wash myself with snow, and cleanse my hands with lye,

³¹Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

³¹yet you will plunge me in the ditch. My own clothes shall abhor me.

³²Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

³²For he is not a man, as I am, that I should answer him, that we should come together in judgment.

³³Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

³³There is no umpire between us, that might lay his hand on us both.

³⁴Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

³⁴Let him take his rod away from me. Let his terror not make me afraid;

³⁵Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.

³⁵then I would speak, and not fear him, for I am not so in myself.