¹(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

¹ Lord, The word translated “Lord” is “Adonai.” you have been our dwelling place for all generations.

²Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

²Before the mountains were brought forth, before you had formed the earth and the world, even from everlasting to everlasting, you are God.

³Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

³You turn man to destruction, saying, “Return, you children of men.”

⁴Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

⁴For a thousand years in your sight are just like yesterday when it is past, like a watch in the night.

⁵Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

⁵You sweep them away as they sleep. In the morning they sprout like new grass.

⁶înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

⁶In the morning it sprouts and springs up. By evening, it is withered and dry.

⁷Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

⁷For we are consumed in your anger. We are troubled in your wrath.

⁸Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

⁸You have set our iniquities before you, our secret sins in the light of your presence.

⁹Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

⁹For all our days have passed away in your wrath. We bring our years to an end as a sigh.

¹⁰Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

¹⁰The days of our years are seventy, or even by reason of strength eighty years; yet their pride is but labor and sorrow, for it passes quickly, and we fly away.

¹¹Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

¹¹Who knows the power of your anger, your wrath according to the fear that is due to you?

¹²Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

¹²So teach us to number our days, that we may gain a heart of wisdom.

¹³Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

¹³Relent, Yahweh! “Yahweh” is God’s proper Name, sometimes rendered “LORD” (all caps) in other translations. How long? Have compassion on your servants!

¹⁴Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

¹⁴Satisfy us in the morning with your loving kindness, that we may rejoice and be glad all our days.

¹⁵Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

¹⁵Make us glad for as many days as you have afflicted us, for as many years as we have seen evil.

¹⁶Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

¹⁶Let your work appear to your servants; your glory to their children.

¹⁷Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!

¹⁷Let the favor of the Lord our God be on us; establish the work of our hands for us; yes, establish the work of our hands.